Conform unei numărători sentimentale,

în Bulgaria ar trăi circa 150.000 de români. Bucureștiul preferă să nu-i aibă pe conștiință, iar Sofia nu știe cum să le mai încalce drepturile. Conform Constituției sofiote, în Bulgaria nici nu există minorități, ci doar grupuri etnice. Grupul vlah, cum li se zice românilor, nu și-a câștigat nici până în ziua de azi dreptul de a învăța în limba maternă sau de a sluji românește în biserică.

Când, pe 20 martie 2012,

fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu se scremea să ridice problema acordării de drepturi minorității românești din Bulgaria, în contextul negocierilor privind delimitarea platoului continental al Mării Negre, ministrul de Externe bulgar, Nikolai Mladenov, i-a tăiat-o sec, că nu există o minoritate românească în Bulgaria. Diaconescu a tăcut mâlc, iar ambasadorul României la Sofia, Anton Păcurețu alias Tony, a pus bomboana pe coliva vlahului, cum că “cetățenii bulgaride identitate română reprezintă o legătură spirituală între cele două țări, iar aceștia nu s-au confruntat cu probleme în Bulgaria”.

Neprețuitele povețe ale lui Păcurețu

au fost linse pe toate părțile de cefele groase și preluate slovă cu slovă de presa bulgărească. Ba mai mult decât atât, pentru curajul cu care s-a delimitat de superiorul său Cristian Diaconescu, Tony alias Anton Păcurețu a fost invitatul personal al lui Dimităr Țancev, adjunctul ministrului de Externe bulgar, la o paranghelie cu berbec la proțap și dansatoare din buric, din câte s-a auzit, la o vilă exclusivistă a partidului ultranaționalist Ataka. Membrii aceluiași partid, conduși de antiatlantistul Volen Siderov, tocmai manifestaseră în fața Ambasadei României la Sofia, pe 25 martie 2012, împotriva pretențiilor teritoriale ale României.

Anton Păcurețu alias Tony

nu se află la prima dovadă de atașament față de politica xenofobă a B