Cu o ţâfnă imposibil de catalogat, preşedintele Traian Băsescu a trimis a treia scrisoare din acest an către liderii USL în care le-a transmis cu superioritate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Crin Antonescu şi Valeriu Zgonea, precum şi premierului Victor Ponta, ce ar trebui să facă pentru aderarea la Schengen. Sens în care a propus un parteneriat cu Parlamentul şi Guvernul. Băsescu le-a propus destinatarilor un plan de acţiune cu şapte puncte şi cu termene precise, printre care se află numirea “imediată” a şefilor Parchetului General şi al DNA. El cere tot imediat şi cu titlu permanent “respectarea şi executarea hotărârilor judecătoreşti şi, mai ales, asigurarea protecţiei adecvate pentru sistemul judiciar şi instituţiile anticorupţie împotriva presiunilor nejustificate de orice natură”. Şi de această dată ar fi fost suficient să se privească în oglindă ca să îşi dea seama că, de fapt, se acuză pe sine însuşi.

Este mai evident ca oricând că Traian Băsescu se află în căutarea disperată a unor colacuri de salvare care să-i asigure supravieţuirea politică.

A semnat, ce-i drept, numirea obedientului său slujbaş, Daniel Morar, în funcţia de judecător la Curtea Constituţională începând cu 9 iunie 2013, ceea ce lasă până atunci o marjă de manevră pentru strategii în interes prezidenţial. Timpul se scurge, totuşi, iar legăturile mai vechi dintre primul procuror – numit la Curtea Constituţională ca judecător – a se vedea dosarul Flota – şi mentorul său o vor avea în coaste pe Mona Pivniceru, actualul ministru al Justiţiei, un alt viitor judecător, este sigur acum, al Curţii Constituţionale. Dar, până atunci, ar fi greu de acceptat ca pe baza unei înţelegeri păguboase, şeful Parchetului General sau al DNA să fie nominalizat în funcţie de capriciile disperate ale lui Traian Băsescu, capabil de orice manevre abjecte.

În tabăra Put