O victorie cât o înfrângere. Din perspectiva lui Vasile Blaga, aşa pot fi descrise alegerile de sâmbătă pentru preşedinţia PDL. Scorul pe care l-a obţinut: cu doar 300 de voturi mai mult decât Elena Udrea, suspiciunile de fraudă de la vot, neregulile semnalate de contracandidatele sale încă din timpul campaniei electorale îl pun pe Vasile Blaga într-o postură dificilă. Sursa: NICU DÎRDÎIAC

Vasile Blaga a pus în practică zicala „Nu contează cum se votează, important este cine numără voturile”: a numit 21 de preşedinţi interimari la conducerea filialelor judeţene ale partidului, în speranţa că aceştia îi vor întoarce favoarea şi îl vor susţine la vot, a controlat listele cu delegaţi, asigurându-se că cei care nu sunt de partea lui, nu mai ajung la Bucureşti la Convenţie, iar echipa sa i-a desemnat pe cei care au făcut parte din comisia de organizare a alegerilor.

Şi cu toate acestea, a obţinut o victorie pe muchie de cuţit. Nu cred că exagerez dacă spun că dacă altcineva ar fi organizat Convenţia, rezultatul ar fi fost cu totul altul. Nu pot să nu observ însă, că între iunie 2012 şi martie 2013, Vasile Blaga a pierdut mai mult de jumătate din partid – dacă atunci toată lumea îl vedea drept liderul de care are nevoie PDL, în doar 9 luni, mai puţin de jumătate îl văd astfel.

Nu cred că Vasile Blaga este capabil de a creşte scorul electoral al partidului şi din punctul meu de vedere a dovedit ce poate în cele 9 luni din momentul în care a preluat conducerea PDL, pierzând un milion de voturi de la alegerile locale la cele parlamentare. Mai cred că o bună parte din democrat-liberali vor pleca grăbiţi spre PNL. Migrarea a început imediat înainte de Convenţie şi continuă. Filiala PDL Mehedinţi care a votat cu Vasile Blaga sâmbătă deja a plecat la liberali. În plus, în jurul PDL apar proiecte alternative, de exemplu, Fundaţia Mişcarea Populară, care o să