Să greşească echipa de start i se poate întâmpla oricărui tehnician, consacrat sau nu. Cine să anticipeze că Stancu va juca înspăimântător de slab? Sau că Goian va fi mereu al doilea la minge? Apropo de Goian, am auzit mulţi cunoscători post-factum cum că Gardoş merita, că „Gardoş a demonstrat” etc. Ce a demonstrat Gardoş? Că a fost capabil să suplinească lipsa lui Szukala, după care tot ăla a jucat. Deci Gardoş să-şi câştige mai întâi locul la Steaua pentru a fi propus cu atâta vehemenţă la naţională. Tot ce se putea enunţa decent despre Goian înainte de meciul cu Ungaria erau următoarele: a coborât ştacheta odată cu transferul în Serie B, are o vârstă, pentru viitor trebuie găsită o alternativă către care să se facă tranziţia. Dar să începi fără el la Budapesta însemna să fii Mafalda. Altfel au stat lucrurile cu Ştefan Radu. El a fost ales pentru că aşa a gândit Piţurcă strategia, în cheie defensivă, cu patru fundaşi masivi. Când s-a trezit domnu’ Piţi că trebuie să alerge după egalare, sigur că ar fi preferat cursele şi centrările lui Raţ, dar era greu să faci schimbare de fundaş la 0-1 cu atâţia jucători ofensivi pe bancă. Şi pe partea opusă Tamaş a fost invizibil în ofensivă, asta fiind şi una din cauzele pentru care Torje a pierdut banda. Chiricheş a fost singurul fundaş care a arătat valoare şi disponibilitate, făcând chiar exces de zel când vedea că jocul nu merge, cu acele lansări în dribling din prima repriză, dar la care a pierdut mingea de fiecare dată.

La mijloc, Bourceanu şi Pintilii nu puteau face minuni pentru simplul motiv că ei sunt mai mult cu corvoada decât cu creaţia. Dar fac ei faţă la nivel înalt? În deplasările Stelei la Amsterdam şi Londra n-au făcut. Acasă, cu Ajax n-au jucat, doar cu Chelsea s-au descurcat fiindcă londonezii veniseră să stea la cutie. Cu aceşti mijlocaşi centrali doar ne descurcăm, nu mai mult, că altfel făceau di