Legăturile care există intrinsec între sănătate şi alimentaţie devin cunoscute şi recunoscute. Şi ceea ce doar bănuiam, pînă nu de mult, primeşte consistenţă. Potrivit unui recent studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, femeile din Spania au cea mai lungă durată de viaţă: 85 de ani – cu 12 ani mai mult decît moldovencele, de exemplu. Sau decît româncele, adăugăm noi. O evidenţă argumentată de El País, citat de presseurop.eu, notează astfel: „O longevitate care se explică, în parte, prin regimul mediteranean de alimentaţie.“ Este oare o întîmplare că în secolul XXI, tendinţele spre o întoarcere ancestrală a cultivării pămîntului, a manierei de a mînca, a alegerilor pe care le facem privindu-ne frigiderul, au devenit mai mult decît o modă? David Servan-Schréiber, cunoscut psihiatru şi medic francez, amintea – în On peut se dire au revoir plusieurs fois (Editura Laffont, 2011) – de apariţia unei noi discipline – ecomedicina – şi de un motto aparţinînd inventatorului acestei discipline, Michael Lerner: „Nu putem trăi sănătoşi pe o planetă bolnavă.“ Astăzi, pentru Servan-Schréiber – cel care, atins de cancer de foarte tînăr, a reuşit să-şi prelungească viaţa cu 30 de ani nu doar datorită medicamentelor şi a tratamentelor, ci şi unui regim de viaţă şi alimentar strict, bazat pe Omega-3 – „domeniul agroalimentar va readuce în discuţie noile scheme mondiale. Raioanele bio din marile magazine reprezintă o imensă speranţă, cea de a schimba în profunzime întregul sistem al agriculturii. Din ce în ce mai mulţi agricultori îşi dau seamna că trebuie să treacă la bio, nu doar pentru binele pămîntului lor sau al propriei sănătăţi, ci şi din cauze economice, maniera bio permiţîndu-le, pe termen lung, creşterea veniturilor.“

Poate că acestea sînt şi motivele pentru care în Transilvania, mai precis la Odorheiu Secuiesc, a apărut, în 2010, o organizaţie nonguvernamentală