Cămătăria a fost interzisă în România în luna noiembrie 2011, dar cu toate acestea, autorităţile nu pot stopa acest fenomen infracţional. În ultimii ani, casele de amanet au devenit afaceri înfloritoare, dovadă fiind zecile de astfel de „întreprinderi“ pe care le găseşti la colţ de stradă, afaceri care promit dobânzi mici, promptitudine, garanţii şi chiar tombole pentru clienţii fideli.

Astfel, casele de amanet au ajuns să aibă cifre de afaceri ameţitoare, semn de cruntă sărăcire a populaţiei. Creşterea numărului de clienţi şi a numărului de sedii, care au împânzit mai tot oraşul, a făcut ca patronii caselor de amanet să aibă suficient de mulţi bani lichizi pentru a da cu împrumut diverse sume, cu camătă, celor care au probleme financiare. „Camătă“ este acea dobândă negociată şi pretinsă pentru sumele date cu împrumut. Spre surprinderea multora, la astfel de servicii nu apelează doar cei rupţi în fund, care nu au după ce bea apă, ci chiar şi importanţi oameni de afaceri şi politicieni din Iaşi, ajunşi la vremelnică ananghie. Nu este de ignorat faptul că vorbim de persoane care deţin maşini de mii de euro, multe imobile la nivelul Iaşului, terenuri şi alte proprietăţi. Surse discrete din interiorul lumii caselor de amanet spun că unii dintre aceşti clienţi mai speciali şi-au pierdut bunuri importante sau chiar averi pentru doar câteva mii de lei.

„Cunosc politicieni şi oameni de afaceri din Iaşi care merg frecvent la patronii de case de amanet şi iau împumuturi cu camătă. Dobânzile variază între 5 şi 20% pe lună, în funcţie de suma pe care o doreşte clientul şi de bonitatea acestuia. Unele tranzacţii se fac pe încredere, la negru, iar în alte cazuri prin notar. Legislaţia este permisivă şi tocmai din această cauză s-a ajuns ca patronii de case de amanet să facă astfel de împrumuturi nedeclarate, ca să-şi ruleze banii“, recunoaşte un cunoscător al intimi