Una dintre expresiile des vehiculate, în toate mediile, este ,,reţele de socializare”, un exemplu tipic de preluare mecanică a unei formulări despre o modalitate de comunicare cu foarte mare impact în societatea contemporană.

Fenomenul a luat o amploare deosebită în spaţiul virtual românesc, şi nu este de mirare circulaţia de referate cu titlul ,,Reţele de Socializare” postate pe un site, adresat tinerilor din şcoli şi facultăţi. Numărul paginilor ,,Reţelele de socializare”, stocate în bazele de date alemotorului de căutare Google, este foarte mare. Avem de a face cu o traducere greşită a conceptului ,,social networks”, care, în realitate, înseamnă reţelesociale, bazate pe interacţiunea dintre ,,prietenii” aleşi pe anumite site-uri. Termenul de ,,prietenie” este înşelător, deoarece interacţiunea virtuală, acceptată de utilizatori,nu are ca premisă prietenia reală. Ce este socializarea? Este procesul fundamental de transmitere a culturii şi organizării sociale la generaţiile tinere prin diferite modalităţi- învăţarea limbii materne, deprinderea de a scrie, însuşirea normelor şi valorilor sociale, preluarea tradiţiilor comune şi credinţelor.În acest fel, toţi membrii societăţii acceptă aceleaşi valori fundamentale, folosesc aceleaşi reguli în stabilirea relaţiilor interpersonale sau sociale. Prin urmare, socializarea este actul de pregătire a individului pentru participarea la viaţa de grup şi la viaţa socială comună. Oamenii sunt formaţi pentru a deveni membri ai grupurilor de apartenenţă – familie, şcoală, loc de muncă, grup de prieteni etc., dar şi pentru cunoaşterea şi înţelegerea altor grupuri în care nu vor fi niciodată membri, însă sunt obligaţi să comunice cu ele – bănci, spitale, secţii de poliţie, firme etc. Socializarea are loc, în mod obligatoriu, în cadrul interacţiunii sociale, în relaţii directe între oameni. Dacă privarea de relaţii i