Rolul istoric al Alianței pentru Integrare Europeană a fost acela de a ne elibera de iluzii, acela de a ne ajuta să înțelegem în ce țară trăim.
Negociatorii „tehnici” din fosta Alianță și-au încheiat discuțiile, mai departe se vor implica liderii politici. Pe parcursul acestor lungi x săptămâni, reprezentanții partidelor au fost foarte discreți, invocând condiția confidențialității menită să apere fragilul armistițiu politic de după demiterea guvernului.
Negociatorii au făcut declarații vagi, de genul: „am analizat minuțios”, „vrem să eficientizăm”, „să acționăm coordonat”, „să eliminăm carențele”, „să colaborăm mai strâns”, „să prevenim crizele” ș.a.m.d. Neputând obține detalii concrete despre conținutul acestor deliberări, măcar glumele și buna dispoziție a negociatorilor au întreținut speranțele opiniei publice că nu e totul pierdut, că Alianța va fi reconstruită.
Încrederea că divergențele pot fi depășite și că programul de guvernare va fi reluat face de-a dreptul fictivă, ireală furtuna care ne-a adus pe aceste „recifuri” golașe: am în vedere capturarea instituțiilor de drept, atacurile „raider” din sistemul bancar, monitorizările Interpolului, contrabanda la graniță, devalizarea unor întreprinderi de stat, guvernarea la telefon, justiția selectivă… Or tocmai aceste fenomene au alimentat criza politică pe care a declanșat-o incidentul de la vânătoare, ele au constituit obiectul unor grave acuzații între foștii parteneri de guvernare. Ei bine, să stăm liniștiți: toate problemele se vor rezolva la masa discuțiilor dintre șefii de partide. La final, ne vom alege cu un nou prim-ministru, probabil Vlad Filat, cu un speaker, Marian Lupu, s-ar putea să avem chiar și un nou/vechi prim-vicepreședinte al Parlamentului și cam aceiași miniștri.
Nu spun că acest deznodământ al crizei ar fi bun sau rău, ci doar că este unul pr
