- Comentariu - nr. 60 / 27 Martie, 2013 Nu-i o cale atat de lunga, precum in poezia eminesciana "astrala” Cu ocazia dezbaterilor publice asupra proiectului de reforma in Sanatate, am participat la cateva activitati de grup organizate de asociatii cu caracter social si cultural, care (in sfarsit) activeaza in municipiu. Spatiul nu-mi permite sa relatez tot ce s-a spus ori s-a prezentat vizual, dar incerc sa va aduc in atentie cateva concluzii. Aprecierea generala asupra dezvoltarii edilitare, sociale si culturale, care constituia cele mai interesante teme este ca s-au facut progrese, dar nu suntem inca la nivelul altor orase similare din Transilvania. Motivele sunt, pe de o parte, urmari firesti ale etapei de tranzitie la economia de piata, pe de alta parte, se datoreaza lipsurilor in administratie, care nu a avut o viziune si un program coerent. Strategia de dezvoltare durabila si sustenabila a municipiului a fost considerata ca un "program naiv”, iar in implementarea unor politici si luarea unor masuri edilitare s-a lucrat pompieristic, la intamplare, populist si fara eficienta (mai ales financiara) din bani publici. Cu tot efortul Primariei, municipiul nu este suficient de atractiv nici pentru investitori, nici pentru turisti si nici pentru tineret. Unele obiective (strandul 1 Mai, Restaurantul Vanatorul, Cocosul de aur, strandul Vointa s.a.), care dadeau marca si erau la mare cautare pana la revolutie, astazi sunt in paragina si abia se vad in ceata lipsei de administrare si de gospodarire. Unele obiective si cladiri monument istoric sunt parasite sau retrocedate vechilor proprietari, dar starea in care se gasesc nu le face cinste, ba mai mult ne dezonoreaza pe toti in fata celor care viziteaza municipiul. Pancartele si banerele "puse la vedere” (cum a fost la Complexul ASA sau la Cocosul de aur) sunt ca "spalarea mainilor” la Pilat din Pont si nu explica altcev