Orientarea sexuală nu este un criteriu de selecţie atunci când te decizi să îi dai unui om votul. Dar ce ne facem când totuşi există oameni cu prejudecăţi iraţionale dar adânc înrădăcinate?
Se spune că normalul este definit de majoritate. Nu cred că este valabil, cel puţin nu întotdeauna. Dacă majoritatea ţării este creştin-ortodoxă, asta înseamnă că ateii, evreii, protestanţii, musulmanii sunt anormali? Dacă majoritatea relaţiilor sunt heterosexuale, asta înseamnă că relaţiile gay sunt anormale? Eu cred că în loc să vorbim de normal sau normal, ar trebui să vorbim despre moral şi imoral. Iar moralitatea nu trebuie definită prin prisma religiei. Căci există zeci de forme ale acesteia. Aşadar nu poţi să declari că ceva este bun sau rău pentru că asta ai învăţat în religia ta. Pentru că o persoană de altă religie poate afirma exact contrariul, bazându-se pe religia sa. Moralitatea se defineşte prin caracter, prin etică, prin responsabilitate faţă de tine şi cei din jurul tău. Şi când un politician îţi demonstrează că este o persoană cu valori morale şi etice, că este interesat de oamenii pe care îşi doreşte să îi reprezinte, că are idei şi proiecte sustenabile pentru bunăstarea comunităţii, cum poate să te intereseze viaţa sa personală? Nu poţi judeca pe cineva în funcţie de persoana pe care o iubeşte.
Şi aşa ajungem la întrebarea zilei. Voi aţi vota pentru un candidat politic gay la funcţia de primar al oraşului vostru, candidatul în cauză fiind cel mai bine pregătit, cel mai curat şi cu cele mai sustenabile proiecte pentru oraşul vostru? Răspunsul ar trebui să fie, fără doar şi poate, „DA, nu mă interesează decât să facă treabă bună”. Dar mă întreb... într-o ţară în care încă există mari prejudecăţi legate de orientarea sexuală sau religioasă, de etnie sau rasă, ar spune toată lumea DA? Sau măcar majoritatea? În oraşul Houston s-a spus DA. Oraşul Houston
