- Social - nr. 60 / 27 Martie, 2013 Din textul Sfintei Scripturi, stim ca tot darul vine de la Cel Preainalt, Bunul si Atotputernicul Dumnezeu. Cu darul primit de sus, poeta Mihaela Cernea a scris microcartea ei de poezie, Cuvinte nevindecate (Casa de Editura Mures, Targu-Mures, 2012, 38 p.). Traim vremuri neobisnuite, as spune, apocaliptice, daca acest cuvant ar fi perceput ca o schimbare fundamentala in existenta umana, cu sensul sau optimist: "Si am vazut cer nou si pamant nou...” (Apocalipsa:31, 1). "Unicul lux / ce mi-l permit este visul. / Visez en gros, / visez en detail / si savurez bonusul / oferit / pentru fidelitate” (Lux). Visul este pentru poeta o stare de "lux” si, totusi, o stare necesara, un fel de a fi pentru o perspectiva luminoasa. La urma-urmei, visul este un leit-motiv pentru poeta de pe Tarnava Mica. O durere abia indusa razbate din placheta Mihaelei Cernea. "Iubesc toamnele, / sunt atat de sincere / nu se sfiesc / sa ne spuna verde-ruginiu in fata / cat de singuri putem fi / singuri in doi / ori / singuri de unul singur “ (Toamna). Sacrul, dorul dupa sfintele sarbatori, dupa traditiile legate de Nasterea Domnului, ii aduc bucurie in suflet (Dor de Craciun). Cu o formula lirica de factura moderna, pe alocuri post-modernista, cu un limbaj transparent, fara dificultati de decriptare, cu vers liber, aleatoriu, in ironie amara, cu un scepticism bine temperat, cu o detasare pe care i-o da constiinta de sine, Mihaela Cernea prefera conciziunea, sinceritatea si anticalofilia. Lirica feminina, careia ii apartine poeta Mihaela Cernea, este bine reprezentata in acest spatiu, e destul sa amintim poetele: Daniela Cecilia Bogdan, Viorica Feierdan, Vanda Ani, Eugenia Damian, Elvira Susca, Viorica Sutu si, inainte de ele, Elena din Ardeal, care si da numele Cenaclului Municipal din Tarnaveni. In aceasta perioada de austeritate generalizata, salutam - dupa car