Un diplomat străin, acreditat la Bucureşti, l-ar fi întrebat, cu ani în urmă, pe unul dintre organizatorii unui eveniment cu pretenţii, cum este posibil ca, din alte state ex-socialiste să fie retrase trupele sovietice - evident tardiv, în raport cu România, scăpată de Gheorghiu-Dej de această pacoste -, iar din ţara noastră să nu plece nimeni. Referirea, desigur voalată, fiind la agenţii acoperiţi ai serviciului secret rus.
Aceasta a fost una dintre cele mai interesante afirmaţii, pe care le-am reţinut la dezbaterea - organizată la Palatul Parlamentului, de Platforma Civică Acţiunea 2012 şi moderată inteligent de Eugen Popescu -, cu tema Unirea Basarabiei cu România, model pentru integrarea europeană a Republicii Moldova.
În rest?
Mai bine de trei ore, în care parcă doar s-a marcat momentul. Într-o sală mare, cu nu puţine scaune goale şi etichete neonorate. De pildă, chiar când intram pe uşă, în faţa acesteia Liliana Mincă - ce fusese invitată la un loc de onoare - pleca precum din puşcă, probabil nedorind să ia parte la o acţiune în care asistenţa este diminuată, în raport cu propriile aşteptări.
Comedie mare...
Cu parlamentari puţini, plini de ei, veniţi să arunce câteva fraze, din turnurile lor de fildeş şi plecând imediat, unul câte unul, fiind, vezi Doamne, necesară prezenţa lor în alte zone ale Parlamentului. Cu alţi Agamiţă Dandanache...
Asta în condiţiile în care, normal ar fi fost ca forumul legislativ al ţării, in integrum, să dedice o atenţie cuvenită aniversării - nu comemorării! - celor 95 de ani de la Unirea Basarabiei cu Patria Mamă.
Dar de unde nu este, nici Cel de Sus nu cere.
Până şi Patriarhia Română a trimis un emisar prelat, consiler al patriarhului, care a vorbit înţelept, dar fără nicio referire vizând viitorul relaţiei dintre Biserica Ortodoxă Română şi credincioşii dintre Prut şi Nistru. @N_
