Pe vremuri, se spunea că avem în România „corupție fără corupți”. Astăzi, marii corupți au început, ce-i drept, fără voia lor, să iasă din umbră și să intre la răcoare. Despre starea justiției și perspectivele sale am stat de vorbă cu una dintre cele mai reputate experte în anticorupție, Laura Ștefan. În această primă parte discutăm despre Adrian Năstase, Dan Voiculescu și politicienii care nu au încredere decât în familia lor.
Undeseduccorupțiiatuncicândseduc?
Depinde de soluțiile instanțelor. Unii dintre ei se duc acasă, atunci când sunt achitați sau atunci când sunt pedepsiți cu suspendare, alții se duc în penitenciar atunci când este vorba de pedepse cu închisoare efectivă. Pentru populație, pentru cetățeanul obișnuit, faptul că un corupt este condamnat cu suspendare nu înseamnă foarte mult, pentru că oamenii îl văd mergând pe stradă, făcând piața, mergând acasă, și în conștiința publică nu există noțiunea de pedeapsă atât timp cât vezi că omul e în continuare liber și se bucură de bunurile pe care le-a obținut, poate, ilegal. E greu de explicat, la nivelul societății, ce se întâmplă cu aceste pedepse cu suspendare și că ele, de fapt, cel puțin dintr-o perspectivă juridică, sunt pedepse adevărate, pentru că rareori aceste persoane care sunt pedepsite pentru corupție comit apoi o nouă faptă penală care să antreneze revocarea suspendării pedepsei. Ce este cert e faptul că toții se duc la tribunal, în sălile de judecată, timp de ani de zile, pentru că procesele, cel puțin cele de mare corupție, durează foarte mult, iar ambele părți încearcă să obțină o decizie favorabilă din partea judecătorului. Oamenii aceștia nu sunt niște oameni obișnuiți, sunt niște oameni care dispun de mari posibilități financiare, astfel încât își angajează cei mai buni avocați care, desigur, fac tot posibilul pentru a-și apăra clientul. Un lucru interesant despre dosarele astea de
