Efectul halo se defineste ca fiind influenta pe care noi o simtim atunci cand evaluam o persoana la prima vedere si tindem sa-i atribuim calitati fara a avea o baza concreta.

                 Psihologul Edward Thorndike a fost cel care a dat numele acestui efect in 1920 in urma unor studii prin care se demonstra legatura dintre atractivitate si sistemul educational si juridic.In anii '70, doi cercetatori americani au realizat un studiu ce a avut ca tema relatia dintre atractivitate si efectul halo. Ei au ales pentru cercetare 60 studenti de la Universitatea din MInesota, jumatate dintre ei fiind barbati si cealalta jumatate femei. Fiecarui subiect i s-a dat trei tipuri diferite de poze pentru a fi examinate: in prima era o persoana cu un grad crescut de atractivitate, in cea de-a doua o persoana cu un grad moderat de atractivitate si in a treia o persoana cu un gard scazut de atractivitate. Prima parte a testului a constat in atribuirea unor trasaturi persoanelor din poze, iar in a doua subiectii trebuiau sa "prezica" viata pe care cei din poze o vor avea facand referire la: statut marital, fericire parinteasca, implinire porfesionala si sociala, stare de fericire generala. Rezultatele au demonstrat ca subiectii au atribuit persoanelor cu un grad de atractivitate mai mare trasaturi sociale dezirabile, ei considerand ca persoanele atractive vor avea casnicii mai fericite, vor fi parinti mai buni si vor avea o cariera de succes. Pe cand cei cu un grad de atractivitate mai scazut au fost asociati unor calitati mai putin pozitive. 

            Desi au trecut mai bine de 30 de ani de cand a fost realizat studiul, acesta continua sa fie de actualitate, noi continuand sa atribuim insusiri oamenilor in functie de aspectul fizic. Pe strada, in timp ce stam la coada, la scoala sau la locul de munca, avem tendinta de a face aceasta atribuire mentala. Nu conteaza