1. Niciodată programatorii nu se supără cînd le ceri chestiide făcut. Pentru că oricum nu le vor face. Își notează tot ce le spui, dau din cap, se consultă unul cu caltul, dacă sînt doi, punînd la cale, ai zice, ce e de făcut, își bagă apoi totul în rucsaci și pleacă. Probabil, cum ies în stradă, scot ce și-au notat și le aruncă, sau se cacă pe trotuar și se șterg cu notițele alea la cur.

Peste o săptămînă, revin pe mail cu un plan al lucrurilor pe care le au de făcut. E o avertizare că se apucă de treabă. Mare atenție, dacă nu le apropbi acel program, nu fac nimic. Iar dacă-l apropbi, trăieși ca prostu' cu gîndul că vor face ceva.

Așa ajungem la punctul 2.

2. Îți trimit mereu recapitulări cu ce au de făcut. Le fac atît de profi, de recapitulări vorbesc, cu date de predare și altele, încît îți lasă impresia că tu nu te preocupi de propria afacere cum se preocupă ei. Evident, între timp nu se întîmplă nimic.

Cînd îi întrebi ce dracu' se întîmplă de nu se vede nici o modificare pe site, îți spun că ar fi bine să vă întîlniți pentru că le-a plecat programatorul ăla care se ocupa de tine și a venit o fată care nu știe despre ce e vorba. Se ia totul de la capăt și iar se șterg la cur cu notițele.

3. După vreo doi ani de luptă, primești o adresă unde site-ul tău chiar se vede altfel: are modificăile pe care le-ai cerut. Ești fericit, bei, te faci pulă, nimic altceva în viață nu mai are sens. Ai site!!!!

Nimic mai greșit. Modificările acelea sînt pe altă adresă, una de lucru. Ca să fie chiar pe site-ul tău, e nevoie ca ele să fie implementate. Alți doi ani, pentru că în momentul implementării se strică tot ce era înainte făcut, cad niște servere prin Groenlanda, programatoarea care se ocupa de proiect e însărcinată, a intrat în concediu. Adevărul e că, numai la cît ți-ai băgat tu în ea și-n familia ei, trebuia să rămînă însăr