Traian Băsescu şi PNL arată măcar că s-au înscris, atât cât au putut acum, în trendul impus de dezbaterea publică în sensul unei depolitizări a Curţii. Cel care a sfidat dezbaterea publică a fost PSD-ul.

Analiştii şi ziariştii anexaţi la USL mai că dau în apoplexie: preşedintele Băsescu l-a numit pe Daniel Morar la Curtea Constituţională, e absolut scandalos! Analiştii şi ziariştii anexaţi în partea cealaltă le ţin isonul: PNL a trimis-o pe Mona Pivniceru la Curtea Constituţională, e absolut scandalos!

În procedura de împrospătare a unei treimi din componenţa curţii Constituţionale, cele două numiri nu sunt nici pe departe atât de scandaloase, ba dimpotrivă. Problema depolitizării acestei instanţe e dezbătută de ani de zile, dar a devenit cu adevărat presantă din 2005 încoace. Lipsit de puterile executive la care sperase până în toamna lui 2004, când s-a îmbolnăvit „dragă Stolo” şi a trebui să intre în cursa pentru Cotroceni, Traian Băsescu a stors Constituţia până la ultima sa virgulă, astfel încât să dea instituţiei prezidenţiale un cât mai pronunţat profil de parte a Puterii Executive - ceea ce şi e de fapt.

Maniera sa de acţiune a stârnit o mare nervozitate printre nostalgicii care visau la liniştea mocirloasă a domnului Iliescu. Totodată însă, a devoalat şi numeroasele carenţe ale Legii Fundamentale care, iată, se cere acum grabnic de a fi revizuită. Cum era de aşteptat, carenţele au trebuit aduse tot mai des în faţa Curţii Constituţionale spre a fi rezolvate - de unde şi rolul tot mai mare jucat de cei nouă venerabili în arbitrarea vieţii politice. Cine parcurge lista foştilor judecători constituţionali, din 1992 până azi, poate constata cât de mulţi dintre ei erau nişte anonimi, faţă de vedetele mediatice din ziua de azi.

Dacă e să ne aplecăm asupra zonelor de recrutare a venerabililor, putem identifica trei categorii: politruci, univer