Entuziasmul initial privind revizuirea Constitutiei pare a se fi stins. Agitatia prezidentiala si replicile de partid nu trebuie sa ne induca in eroare. Exista o comisie parlamentara care lucreaza dar care nu a spus inca ce vrea. S-a creat un Forum national al societatii civile; pe care autoritatile nici nu il sprijina si nici nu dau semne ca il vor lua cu adevarat in seama. A avut loc, deja, o dezbatere la Academie; care nu a dus nicaieri. Totul pare fortat, artificial, fara suflu si fara orizont. Un proces care, la un moment dat, paruse a aprinde o scanteie de speranta in cugetele cetatenilor romani, face loc unei apatii tot mai accentuate. De ce? Si mai ales de ce avem nevoie de o alta Constitutie?
Raspunsul la prima intrebare se gaseste in absenta raspunsului la cea de a doua. Dupa ce am simtit cu totii in vara anului 2012 ca democratia romaneasca este incorsetata de prevederile actualei Constitutii ca intr-o camasa de forta si am convenit ca o alta lege fundamentala este necesara, dupa alegerile parlamentare din decembrie 2012 am fost loviti de amnezie. Nu mai stim de ce Constitutia noastra nu este buna.
A fost o vreme cand toata lumea, de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria, parea a dori o alta Constitutie. Fiecare, insa, din alt motiv. Cercurile pro-prezidentiale urmareau slabirea Parlamentului prin reducerea lui la o singura Camera cu doar 300 membri (pentru asta domnul Basescu fiind gata, chipurile, sa-si puna la bataie mandatul). Sustinatorii Guvernului doreau sa reduca puterile Presedintelui, excluzand mai ales posibilitatea transformarii abuzive a Romaniei in republica prezidentiala.
Intre timp prioritatile s-au schimbat. Presedintele continua sa limiteze reforma constitutionala la reducerea drastica a dimensiunilor legislativului, mizand pe sprijinul fidelei sale Curti Constitutionale. Aceasta, validand referendumul ilegal din 20
