Un foc de armă a schimbat destinele unor oameni care nu ştiau unii de existenţa celorlalţi. Un glonţ tras de pistolul unui poliţist a pus capăt vieţii unei fete de 23 de ani şi a schimbat existenţele altor trei. De Bunavestire, două femei - de 31, respectiv 52 de ani, şi un bărbat – de 53 – s-au întâlnit, printr-un joc crud al sorţii, în aceeaşi clădire: a clinicii de Transplant de la Fundeni. Au ajuns aici străini. Acum sunt “fraţi”, pentru că poartă în ei organe de împrumut – provenite, toate, de la acelaşi donator: Alexandra Elena Pârşă, de 23 de ani.

“Noi suntem ţigani, doamnă. Şi aşa suntem noi educaţi. Să împărţim cu alţii ce ne prisoseşte. Nu suntem egoişti”, spune cu lacrimile înnodate-n gât Costel Pârşă, tatăl Alexandrei. Când a aflat că fiica lui a intrat în moarte cerebrală, bărbatul din Vlădeni, Dâmboviţa, s-a sfătuit cu familia şi a decis să-i doneze organele. “Cu toţii am decis. Ne-am gândit cum să facem ca ea să trăiască în continuare. Fata mea iubea viaţa şi acum nu mai poate să se bucure de ea. Am vrut să dăm altora posibilitatea asta: să trăiască ei, şi prin ei, o să trăiască şi fata mea”.

“Sunt două feluri de oameni pe lumea asta. Unii care ştiu să trăiască, dar nu au şansa asta, şi alţii care se luptă să trăiască, dar nu au şansă. Şi au nevoie de ajutor de la ceilalţi”, îşi explică decizia bărbatul din Vlădeni.

Marţi, la câteva ore de la momentul în care rinichii şi ficatul fiicei lui fuseseră deja transplantate în corpurile a trei necunoscuţi, Costel Pârşă nu-şi dorea decât două lucruri: “Ca atunci când oamenii ăia o să-şi revină din anestezie, şi o să se simtă bine, să ştie doar atât - că le-a donat organe “Puşulina”. Nu Elena. nu Alexandra, ci Puşulina, pentru că noi aşa o alintam pe fata mea. Şi să se bucure de viaţă, aşa cum se bucura ea. Mi-ar plăcea ca unul dintre ei să aibă şi copii şi să facă şi-o fetiţă. Şi să-i z