Am văzut cum se bea la săracii din Est, e timpul să ne întoarcem cu râtul spre Vest și să ne lămurim cum se bea la bogătași. Nu ne oprim în Germania, c-acolo oamenii sunt strânși la pungă, nici în Franța (alți zgârciți!), nici chiar în insulele britanice, unde se bea bine, dar cam scump. Zic să trecem băltoaca atlantică până dincolo, și dacă ne-am pornit, ce rost are să ne abatem prin Washington, Atlanta sau Denver?! Ce, astea-s orașe? Mă rog, or fi, dar rubrica e despre ”baruri europene”, așa că ne oprim abia în San Francisco, singurul cu fason european de dincolo de Mississippi. Pentru început, cât suntem încă sfioși, atacăm un bar din suburbii, din Sunnyvale. Acum, să nu vă închipuiți cine știe ce. Sunnyvale ăsta e la sud de San Francisco, dar nu-i ca orășelele din sudul Bucureștiului, de pildă: Bragadiru, Jilava, Budești sau Adunații-Copăceni! E un pic diferit, că-i locuit doar de trei feluri de oameni (rentieri, IT-iști, țărani), fiecare cu stilul lui: rentierii stau degeaba și papă din banii moșteniți, IT-iștii muncesc în Silicon Valley, iar țăranii cultivă pământul și îi hrănesc cu produse ”organice” pe cei din celelalte două categorii profesionale. În Lucky Shot Billiards, de care e vorba acum, n-am văzut nici un IT-ist, că ăștia vin frânți de la muncă și fără chef de băut. Dar e plin de rentieri și de țărani – primii vin ziua, ultimii noaptea. Dar nici unii, nici alții nu știu să bea serios; în general, americanii nu sunt oameni constructivi la băutură, mai mult legumesc, ca toți amatorii. Ajungi ușor la Lucky Shot: din gară o iei pe strada pietonală, pe Murphy Avenue, ții drept ca neamțul și aproape de capăt dai de bar, pe mâna dreaptă. Singurul catch (și cam singurul rost al acestui text) este intrarea, care arată chiar dubios, ca o intrare de bloc dintr-un zonă mai spălată a Bucureștiului, să zicem Piața Chibrit sau Cimitirul Progresul. Dar, după ce cobor