Mă uitam la comentarii pe citynews.ro şi-mi venea să râd: au rămas unii-puţinii fără obiectul muncii: pe cine să mai înjuri?, oare l-or dat afară pe boanghena de Gherman?, da' de ce nu mai scrie?, că noi suntem deja aici, la munca de partid.
Aşa că: dacă te uiţi la discursul tovarăşilor politicieni, vezi că toată chestiunea regionalizării, a reformei în general, e o spirală în jurul Transilvaniei. Adică până unde să meagă regionalizarea? - şi pe când să răspunzi: ori îşi pune una bentiţă tricoloră de 15 martie (că la 1 decembrie era zi liberă şi nu s-a putut), ori auzi în studiourile din Bucureşti că fuge Ţinutul Secuiesc din România.
Mai vrei să ştii cam ce competenţe vor avea aceste regiuni, ce fel de proiecte pot să managerieze, dacă există tentaţia îndatorării externe (vezi riscul catalan) – şi pe când să povesteşti despre toate acestea năvălesc benzile galbene pe ecrane şi gazetarii fac breaking-news-uri cu poveşti despre Ceauşescu.
De fapt, descentralizarea asta nu e decât un instrument şi motorul nu e că se mută butoanele la Cluj, Timişoara sau Iaşi: în principiu tot aceiaşi politicieni se vor înghesui la tribună. Regionalizarea nu garantează nici conştiinţă personală, nu-i nici instalaţie anti-furt şi nici nu-ţi montează robinet pentru lapte şi miere. Vom avea exact atâta prosperitate câtă vom cere, vom avea exact atâta onestitate câte acţiuni civice vom fi în stare să ducem, vom avea pită pe masă pe măsura durerii de şale – asta de la muncă, se înţelege.
Altă întrebare: noi suntem pregătiţi să ducem conceptul ăsta în fiecare colţişor al României, sau ne vom mulţumi cu poza noilor capitale regionale? Cum îi explici omului din Balş sau din Luduş sau din Şumuleu beneficiile noului sistem? Ce-i spui vasluianului obişnuit să trimită la buget o sută de euro şi să primească 158 de euro? Dar teleormăneanului? Cum îţi explici că tocmai judeţele cu
