La 27 martie - 8 aprilie 1918, Basarabia se unea cu România. Era începutul unei reparaţii istorice, care va continua cu unirea Bucovinei, la 3 - 15 noiembrie 1918 şi se va încheia la 1 decembrie 1918 când Transilvania, Banatul şi Crişana se uneau cu România. Alexandru Marghiloman, Ion Inculeţ, Pan Halippa şi I.Buzdugan sunt numai câţiva din eroii actului de la 27 martie - 8 aprilie 1918.
Începutul anului 1918 găsea România într-o situaţie dificilă pe plan politic. Deşi învingătoare la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, în vara anului 1917, pe fondul situaţiei din Rusia, unde revoluţia făcea ravagii, mai ales după declaşarea contrarevoluţiei din 25 octombrie 1917, România trebuia să admită ideea ieşirii din război. Deja guvernul bolşevic semnase acordul de la Brest-Litovsk cu Puterile Centrale.
Pe acest fond, al anarhiei, provinciile ţariste îşi căutau autodeterminarea. Ucraina devenise republică, anunţând că Basarabia era o parte a ei. România era redusă teritorial la Moldova, unde se refugiaseră guvernul legitim, regele şi Parlamentul. La Bucureşti, fusese instalat un guvern colaborationist, condus de Alexandru Marghiloman.
Chiar dacă Brătianu era la Iaşi şi Marghiloman la Bucureşti, cei doi rivali tradiţionali (inclusiv pe plan sentimental, Eliza Marghiloman, devenind soţia lui Ionel Brătianu), s-a întâmplat un lucru extraordinar. La 25 septembrie-8 octombrie 1917, Basarabia şi-a proclamat autonomia. Sfatul Ostaşilor Moldoveni, la 2-15 noiembrie 1917 a întărit acest act, declarându-se adunare reprezentativă.
În consecinţă, la 2-15 decembrie 1917 a fost proclamată Republia Democratică Moldovenească, în frunte cu un ”Consiliu al Directorilor”. Pe fondul degradării situaţiei din Rusia, la 211/4 ianuarie 1918, Ion Inculeţ a proclamat independenţa Basarabiei. Ulterior, a solicitat intervenţia armatei române, pentru a contracara abuzurile ucraini
