Cristi Dulca a trecut în revistă motivele despărţirii de „U”. Sănătatea a fost cel mai important imbold. O spune un om care s-a luptat cu cancerul de două ori.
Vestea a lovit brusc, ca un upercut în ficat. Cristi Dulca (40 de ani) a demisionat pe 1 octombrie 2012 din funcţia de antrenor principal al Universităţii Cluj.
A fost extrem de zgârcit în explicaţii, şi-a schimbat şi numărul de telefon pentru a scăpa de întrebările ziariştilor şi fanilor. În locul său a vorbit atunci Anamaria Prodan, directorul executiv al clubului: „Nu a mai suportat instabilitatea de la echipă şi stresul provocat de suporteri". Imediat, Cristi a semnat un contract de secund cu FC Vaslui, unde colabora din nou cu Viorel Hizo. Acolo l-am prins marţi, la prânz, după antrenament. „Sincer, nu am mai vorbit cu nimeni până acum. Am fost supărat. Nu am vrut să ies, să apar în public, să se spună că-mi caut scuze sau că atac clubul. De unde ai numărul meu?". Îi spun că l-am obţinut cu ajutorul „surselor" şi continuăm dialogul. Cristi e amabil, pare bucuros că-şi deschide sufletul.
După ce reporterul a fost rugat să rămână un pic pe linie, „mă sună soţia", am reluat discuţia. După câteva considerente meteo, „aici ninge, dar se poate circula, la Suceava e dezastru", ajungem la Universitatea şi la întrebarea care i-a măcinat toamna trecută pe fani. De ce ai plecat, Cristi? „În nici un caz nu am plecat de la Cluj din cauza suporterilor. Nu aş fi venit la Universitatea ca să plec. Am avut două motive importante să preiau echipa. Am vrut să antrenez Universitatea în prima ligă, pentru că asta a fost şi dorinţa tatălui meu. În al doilea rând, am vrut să pregătesc echipa, pentru că meritam să rămân şi după ce am promovat-o în 2010. A fost o ambiţie a mea".
„Mă chinuiam să-mi fac meseria"
Cristi a trecut în revistă raţiunile ce l-au determinat să renunţe înaintea etapei a 10-a.
