Deşi de multe ori încercăm să evităm tristeţea, sunt momente în care fiecare dintre noi o resimţim din plin. Această emoţie experimentată ca fiind neplăcută se numără, spun unii specialişti (D. Goleman, P. Ekmann) printre emoţiile noastre de bază, alături de bucurie, furie, frică, dispreţ şi surprindere.

În esenţa ei, tristeţea este o emoţie sănătoasă şi apariţia ei ne semnalează că în viaţa noastră se petrec evenimente, lucruri nedorite dar care necesită rezolvare. Diferită de depresie, starea de tristeţe ne permite să rămânem funcţionali şi exprimată sincer, într-o manieră nedistructivă pentru noi şi pentru cei din jur poate aduce o eliberare temporară de tensiunea interioară. Ulterior se impune înţelegerea a ceea ce simţim pentru a ne construi modalităţi de gestionare a ei şi a găsi căile potrivite de a acţiona în faţa situaţiilor.

Tristeţea are câteva caracteristici, printre care : este un răspuns la pierderile mici sau semnificative (de la pierderea unor lucruri materiale cu valoare sentimentală până la pierderea cuiva drag, a locului de muncă, a unei relaţii sau căsnicii, a stării de sănătate etc) durata în timp este limitată. O stare de tristeţe constantă, mai mare de câteva săptămâni poate fi semnul unei depresii este una dintre fazele doliului, atunci cand pierderea este semnificativă ţine de trecut, de o pierdere care a avut loc tindem să ne izolăm de ceilalţi, ne scad pentru moment energia, atenţia, controlul, ni se modifică apetitul etc. în unele cazuri ne activează alte amintiri dureroase, răni interioare nerezolvate deşi ne este greu să mergem mai departe, nu rămânem blocaţi şi căutăm soluţii să ieşim din această stare

Persoanele se comportă diferit atunci când trăiesc această emoţie şi au modalităţi diferite de a-i face faţă: pe chipul unora vezi tristeţea, pe al altora este mascată de un râs nervos, de irascibilitate etc, uni