Iată – deosebit de semnificativă – dedicaţia de pe noul volum semnat de scriitorul bilingv (aşa-şi spune chiar el) Mihai Prepeliţă – „Şarpele cu două capete” (Ed. Printech, 2012): „Pământenilor bucovinenilor mei dragi, de la Crai nou, acest nou volum (al 62-lea, vai…), la început de An Nou, cu urări de Sănătate şi Inspiraţie!”.

Este semnificativă, pentru că face trimitere deopotrivă la obârşia sa românească de pe aici şi pentru fertilitatea excepţională a Inspiraţiei scriitorului nord-moldav, trăitor într-o Rusie acaparatoare, într-o Moscovă care i-a marcat destinul.

Volumul de nuvele este mai degrabă un volum de amintiri/trăiri din habitatul sovietic, aşezate sub semnul violului şarpelui cu două capete asupra Evei, dăruită astfel unui Adam care pecetluieşte păcatul pentru care cei doi sunt alungaţi din Rai. Volumul stă sub semnul mottoului „În mâinile femeii stă mântuirea lumii”, sentinţă atribuită lui Lev Tolstoi. Dar siluirea Evei de către „bicefalus” (!) rămâne un păcat, iar lumea tot aşteaptă mântuirea… „Numai că eu nu deţin un arsenal întreg de arme de foc, precum nefericitul «poet al revoluţiei din octombrie» Vladimir Maiakovski şi niciun briceag măcar nu am pe lângă mine, ca să-mi tai venele…”, scrie nemântuit Mihai Prepeliţă.