În timp ce ortodocșii ciprioți își numărau proprietățile, gândindu-se serios să și le ipotecheze ca să scape țara de furia luteranei Merkel, iar catolicii se întorceau sereni de la bisericile pe unde-și sfințiseră ramurile de măslin sau de salcie, showmenii de la Arhiepiscopia Bucureștilor au ieșit din nou în stradă ca să mai îndemne enoriașii la bălit pe ceva chipuri cioplite.

Ziua a început promițător dis-de-dimineață, când generalul Onțanu, primarul sectorului 2 din București, a primit în mod oficial, în parcarea Carrefour-ului de pe A1, “icoana făcătoare de minuni” de la mănăstirea argeșeană Nămăiești. Îmbrăcat în sfântul fâș negru de campanie (căci era cam friguț) și flancat de două măicuțe cu fețe palide și priviri pierdute, Neculai Onțanu s-a repezit regulamentar și sfios să-și depună omagiul salivar pe ditamai relicva creștinătății, purtată cu simț de răspundere de doi paramilitari ai Poliției Locale Sector 2. Paramilitarul bărbat, un tip grizonant pe la 45-50 de ani, parcă mai reușea să mimeze cucernicia, dar paramilităreasa însărcinată cu purtarea sfântului odor de-abia își ascundea sub sluțenia-i boită poftele carnale, fiind parcă gata să dea fuga pe apropiata centură a Capitalei pentru un scurt schimb de experiență cu profesionistele locului.

Din fericire pentru ea, slujba a ținut-o departe de orice tentație, căci cât a fost ziulica de duminică de lungă a făcut de strajă la icoană.

Lăudându-se exagerat și deloc creștinește, Onțanu i-a pus icoanei coadă, barbă și mustăți, decretând că aceasta este “una din cele 12 pictate de Sf. Apostol și Evanghelist Luca, la dorința Maicii Domnului, pe care le-a dat apoi apostolilor, înainte de a pleca la propovăduire”. Da, e o minciună, o minciună pe care Patriarhia nu o susține, dar, oarecum, o îngăduie, căci, altfel, generalul convertit la milostenie către Catedrala Mântuirii Neamului s-ar uita