Aşa am auzit noi, că domnul Ţurnă ţinea cu tot dinadinsul, de foarte mult timp, să ajungă cetăţean de onoare al Petroşaniului. Numai că nu-l propunea nimeni. A tot mers omul pe la Primăria Petroşani, a vorbit şi în consiliul local, insistând că ar merita titlul. În cele din urmă, insistenţa sa a dat roade. Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a compus un proiect de hotărâre, pe care l-a plantat pe ordinea de zi, mai mult să scape de insistenţele pensionarului. Poate că primarul Iacob-Ridzi cu acest gest a deschis, fără să vrea, „Cutia Pandorei”.

Să fim bine înţeleşi, noi nu îi contestăm omului calitatea umană, faptul că a muncit pentru comunitatea petroşeneană. Dar aşa au făcut mai toţi petroşenenii. Unii mai mult, alţii mai puţin, dar nu suntem noi în măsură să contabilizăm aceasta. Cert este că toţi petroşenenii, încadraţi într-un loc de muncă, au pus şi pun umărul la construirea Petroşaniului.

Pe lângă faptul că în 1952 a primit locul al II-lea la Concursul naţional de inovaţii şi invenţii pentru contribuţia adusă la compoziţia unor materiale prefabricate, Dumitru Ţurnă a participat şi la construcţia mai multor imobile din Petroşani, dar şi din restul Văii, ca inginer. Dar nu a fost, de exemplu, arhitectul care a creat arhitectura imobilelor. Pur şi simplu, a contribuit, ca şi restul colegilor dumnealui, la ridicarea acestor imobile într-o eră în care se construia la foc continuu. Dacă ne uităm la lista imobilelor care au fost construite în timpul vieţii lui profesionale, ne dăm seama de dimensiunea industriei de construcţii din comunism, cum se lucra în acea perioadă şi cum lucrau toţi oamenii la înfăptuirea unei societăţi. Creşa din cartierul Carpaţi, Şcoala Gimnazială I. G. Duca, Primăria Petroşani, Casa Rusu, INSEMEX, casa de cultură, spitalul, liceele industrial, de informatică şi economic, Hotel Onix, Piaţa Centrală, Gambrinusul, Poliţia, Jiul,