OUG 9/2013 privind timbrul de mediu – cu bune şi rele
Mult aşteptata ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ 9/2013 era soluţia anunţată de guvern pentru rezolvarea situaţiei autoturismelor, deloc puţine, care sunt utilizate de cetăţenii români rezidenţi, fiind înmatriculate în alte state membre (este cazul autoturismelor Euro 1 şi Euro 2 înmatriculate în Bulgaria).
Tot ca deziderat al guvernului, cel puţin la nivel declarativ, se făcea trimitere la aşa-zisa nevoie de asanare a parcului auto prin stimularea achiziţionării de autoturisme cât mai noi şi cât mai „verzi”.
Ei bine, iată ce s-a întâmplat:
Într-adevăr pentru autoturismele Euro 1 şi euro 2, timbrul de mediu are un cuantum extrem de redus raportat la reglementarea anterioară, însă unul din efectele inexplicabile ale ordonanţei rezultă din aplicarea unor volume de taxare exagerate la clasele de autoturisme Euro 3 şi Euro 4.
Cu atât mai devastator este efectul acestui timbru de mediu, cu cât el se aplică atât autoturismelor la prima înmatriculare în România, cât şi autoturismelor deja înmatriculate înainte de 2007 şi cele în cazul cărora instanţele au dispus înmatricularea fără taxă sau restituirea taxei achitate, ulterior anului 2007.
Deşi se dorea, cel puţin la nivel declarativ, o metodă de dinamizare a pieţei auto noi şi second–hand, Ordonanţa privind timbrul de mediu are ca principal efect paralizarea acestei pieţe, pe ambele segmente.
Conform tuturor statisticilor, atât a Asociaţiei Producătorilor şi Importatorilor de Autovehicule, cât şi a Direcţiei Regim Permise şi Înmatricularea Vehiculelor, la finalul anului 2012, majoritatea autoturismelor din parcul naţional făceau parte din categoriile Euro 3 şi Euro 4 (4,5 milioane).
Dintre aceste maşini, unele au fost înmatriculate înainte de 2007, iar altele au fost înmatriculate fără plata taxei sau cu recuperarea taxei pe cale j