Autorul Charles Hugh Smith spune că proiectul existent la nivelul UE facilitează exploatarea ţărilor periferice în folosul nucleului imperial

Cetăţenii europeni sunt reduşi la servitute faţă de bănci şi de elitele financiare europene, care sunt protejate de sistem pentru a nu asuma niciun fel de pierderi

Criza cipriotă reprezintă un test pentru a se vedea cât de mult se poate merge pe linia exproprierilor în folosul băncilor fără a se genera o revoluţie

În Europa faţada de state suverane, democraţie şi capitalism al pieţelor libere s-a prăbuşit, scrie autorul Charles Hugh Smith pe blogul său Of Two Minds. În opinia sa, criza declanşată recent în Cipru este o revelare a modelului neocolonial după care funcţionează UE şi care pune accentul pe exploatarea ţărilor periferice şi a cetăţenilor europeni în folosul unor bănci şi al unor elite financiare.

În zona euro o aristocraţie deposedează cetăţenii diverselor naţiuni de avuţie pentru a proteja băncile şi deţinătorii de obligaţiuni să nu ia pierderi. Demersul de confiscare a depozitelor din Cipru confirmă statutul fundamental neocolonial şi o structură neofeudală în Europa, precum şi faptul că politicul s-a predat financializării.

În colonialismul clasic, metropola cucerea anumite regiuni periferice unde ulterior exploata resursele şi forţa de muncă în folosul nucleului imperial. În neocolonialism forţele financializării şi mecanismul de extindere controlat de statul centralizat şi cartelurile bancare sunt utilizate pentru antamarea elitelor locale şi a populaţiei de către centrul colonial, afirmă Smith. Periferia împrumută bani pentru a cumpăra bunuri produse în economiile principale, îmbogăţind elitele imperiale cu profituri din vânzarea mărfurilor, prin dobânzi la împrumuturile contractate şi prin tranzacţii care au ca obiect imobiliarele din ţările respective şi instrumentele oblig