Dumitru Ungureanu (Ticuţă, cum îl ştiu prietenii) trăiește de anul trecut în Canada. Nu a uitat de vremurile în care alerga pentru a pune mâna pe un subiect tare, la fel cum nu i-a uitat nici pe cei care i-au fost colegi sau șefi. Spune că perioada petrecută la „Observatorul de Covasna” i-a marcat viitorul, dar după un timp a decis să iasă din presă, ba mai mult, să plece și din țară pentru a le oferi celor doi copii ai săi un viitor mai bun.
– Cum a fost perioada petrecută la ziar?
– Au trecut zece ani de când există Observatorul de Covasna? Incredibil. Când am primit mesaj de la voi, am vrut să fug în baie, să mă uit într-o oglindă. Dar, pe urmă mi-a fost clar: dacă am început să uit, chiar că a trecut vremea.
A fost frumos. Și a trecut repede. Ca tot ceea ce este frumos. Îmi aduc aminte vag începutul. Lucram pentru televiziunea locală STV, când am fost cooptat în echipa Observatorului de Covasna. Pentru mine, atunci, era un oarecare semn de apreciere. Ziariști buni erau destui în Covasna. Am acceptat repede să lucrez la „noul ziar românesc”. Mi-a plăcut ideea, mi-a plăcut echipa, dar și modul în care mi s-a prezentat proiectul.
La început a fost greu. Ședințe de redacție dese, eu trebuia să mă împart între ziar și televiziune… Pe urmă a fost și mai greu. Televiziunea s-a închis. Și m-am trezit cu încă trei locuri de muncă. De… trebuia să trăiesc și eu din ceva. Aveam familie mare: Ioana și Aleida. Planurile o includeau și pe Alesia, fetița ce urma să se nască în 2005. Așa am devenit corespondent local pentru Europa FM și Cotidianul. Pe atunci, ziarul Cotidianul era unul din cele mai apreciate din România. În plus, am avut și o emisiune săptămânală – în direct – la Polyp Tv, în Târgu Secuiesc. Așa că, trebuie să înțelegi de ce spun că a fost greu. Se muncea mult. Stăteam mai mult pe teren. Nu existau rețele de socializare, iar cele două-tr
