Oricine vrea să se dumirească asupra stadiului politicii româneşti nu are decât să recitească transcriptul discursului prezidenţial din 21 martie, prima zi după echinocţiul de primăvară. Menţiunea datei este necesară din mai multe motive: începe un nou anotimp, iar dl Băsescu a dorit să-şi reînnoiască mesajul şi să strângă legăturile cu poporul său.

Cu atât mai mult cu cât oamenii trecuţi de prima tinereţe simt o anume frustrare odată cu esenţa reavănă a ghioceilor. Politicienii nu fac excepţie, căci până la arta bunei guvernări vreme multă mai este.

În plus, lăsat pe dinafara reformelor plănuite de USL, dl Băsescu se simte frustrat deoarece proiectul noii Constituţii pregătit de consilierii săi a rămas uitat cine ştie pe unde, probabil la comisia parlamentară de specialitate, deşi Forumul Constituţional condus de Cristian Pârvulescu ar fi trebuit să adune toate propunerile. Nu ni s-a spus dacă n-a fost primit sau nici măcar n-a fost depus.

Frustrare şi politică

Mai nou, se mai simte frustrat fiindcă actuala Constituţie e foarte bună şi poate rezolva toate situaţiile ivite între cele trei puteri ale statului de drept. De aceea, ar putea fi lăsată aşa cum este. Poate vor mai fi fiind pe ici, pe colo amănunte care ar trebui puse la punct. Dacă ar fi adevărat, atunci pentru ce au depus specialiştii acreditaţi la Cotroceni un amplu proiect de modificare a legii supreme, cam în acelaşi sens cu doleanţele de azi ale opozanţilor săi?

Or actuala majoritate e pusă pe fapte mari: vrea un nou şi european aranjament politic, un nou echilibru între Legislativ, Executiv şi Justiţie, cu precizarea clară şi definitivă a separaţiei lor, iar preşedinţiei i se vor stabili reguli precise. Întrucât noile cadre constituţionale nu îl privesc direct, intervenţia sa nu trebuie politizată decât în măsura în care vizează pe cineva apropiat pentru