La masă au rămas doi jucători. Unul brunet cu o bănuială de breton. Tipul îşi ascunde formidabil vîrsta şi cărţile. Celălalt, şaten-blond. Mai tînăr, foarte ambiţios, uns şi el cu toate alifiile. Primul, maestru în cacealmale, spune că primeşte cărţi obosite. Celălalt este convins că nu este important ce cărţi îţi vin, ci numai cum ştii să te foloseşti de ele. Trebuie menţionat că potul valora o avere cu nişte ani în urmă, acum are doar o valoare simbolică.

Fabule, parabole, metafore. Nu merită atîta efort! Potul este “naţionala” României, lupta se duce între Piţurcă şi Reghecampf. Piţi e selecţionerul în exerciţiu, Reghe, pretendentul la succesiune cel mai bine plasat. În spatele uşilor lăsate special întredeschise se vorbeşte insistent că antrenorul Stelei a devenit favorit la înlocuirea lui Piţurcă. Dar Piţurcă tocmai ce a fost confirmat în funcţie de Mircea Sandu. Pînă în 2016, dată la care ar trebui să fim calificaţi la Euro. Confirmarea preşedintelui FRF venise însă înaintea ruşinii de la Amsterdam.

Foarte absentul Mircea Sandu ştie că Piţurcă este un partener fără scupule şi un antrenor care şi-a depăşit nivelul maxim al competenţei. De-o fi avut-o vreodată. Naşul ar vrea să scape de Piţurcă dacă nu ar fi pîrdalnica de clauză de reziliere. A înţeles că Piţurcă şi-a pus vestiarul şi lumea cealaltă în cap. Miroase că “naţionala” a fost folosită nu o dată ca vitrină itinerantă pentru scouteri, impresari şi agenţi. Buun, dar ce ce ar fi Reghecampf varianta cîştigătoare? O dată pentru că pregăteşte echipa care alimentează şi va alimenta “naţionala” în următorii ani. Apoi, Reghecampf a arătat că în luptă dreaptă cu fotbalul olandez poţi chiar să cîştigi, nu doar să nu te faci de poveste. Vezi episodul Ajax. Reghe este un tehnician la modă, dornic să înveţe, la curent cu noile tendinţe tactice şi de pregătire fizică. Mai mult, Reghe nu îşi uită jucător