Un înalt turn de poartă, cu clopotniţă, avînd în dreapta un corp de clădire încununat cu un foişor, în stînga un volum masiv, cu trei niveluri şi cu ferestre mai numeroase în partea superioară. Asta este prima imagine pe care o ai cînd ajungi la Mănăstirea Govora. Şi e o imagine care sugerează o construcţie cu caracter mai curînd defensiv: în afara clopotelor turnului, nimic nu te anunţă că te afli în faţa unui aşezămînt monahal.

Surprizele se ţin lanţ, la interior. Practic, drumul în pantă pe care ai ajuns aici se continuă şi în interiorul mănăstirii, şi trebuie să-l urmezi ca să ajungi la chilii, la biserică şi la alte corpuri de clădiri. Şi cum acestea sînt, firesc, poziţionate în raport cu denivelările terenului, pentru a avea acces la ele trebuie să te foloseşti de amenajările făcute, de-a lungul timpului, în curtea mănăstirii. Iar imaginea – din nou, imaginea! – e la fiecare pas alta, neaşteptată şi extrem de agreabilă. Asta şi pentru că întreaga curte şi clădirile sînt întreţinute cu grijă, de către maici.

DE ACELASI AUTOR Del prencipe della Valacchia Maggiore (II) Del prencipe della Valacchia Maggiore (I) Theophil von Hansen Biserica Mănăstirii Stelea din Tîrgovişte În esenţă, putem vorbi de o perfectă încadrare a construcţiilor în peisaj: ele par a fi continuări fireşti ale terenului. Dar Mănăstirea Govora nu îşi datorează renumele doar acestui fapt. Studiile făcute, în anii ’50 ai secolului trecut, ca şi cercetările din ultimii ani au condus, de fiecare dată, la descoperirea unor elemente noi, care fac din Mănăstirea Govora unul dintre cele mai spectaculoase ansambluri arhitecturale din România. Cu atît mai mult cu cît ne aflăm în faţa unei mănăstiri care a fost construită la mijlocul secolului al XV-lea şi completată neîncetat, inclusiv în perioada domniei lui Constantin Brâncoveanu (1688-1714).

În literatura de specialitate se afi