Volumul de versuri MOMENTUL EU-LUI PROPRIU, scris de IRINA ANGHEL, este o carte care ne conduce în lumea preadolescentină a autoarei. Citind-o, iniţial putem simţi o stare de stânjeneală, pentru că, dintr-odată, constatăm că am intrat, fără să cerem voie, direct în viaţa ei, cu tot ceea ce implică aceasta: sentimente, trăiri, confuzii, căutări…Multe căutări!...Este o lume neştiută şi, totuşi, atât de familiară tuturor.

Descoperim cu uimire faptul că fiecare am fost în realitatea acelor ani, plini de misterele adolescentine, fără să fi conştientizat atunci acest lucru. Autoarea versurilor, aflată la hotarul dintre copilărie şi adolescenţă, reuşeşte cu multă candoare să ne întoarcă în zona aceea mirifică, pe care am trăit-o, am simţit-o poate, dar, sigur, nu mulţi am reuşit să o exprimăm atât de clar.

Versurile sale se păstrează în caruselul unor oscilaţii nelimpezite încă. Ea se simte „ Peşte pe uscat, / mă zbat între dorinţa de a sări / sau de a rămâne aici.”(Peşte pe uscat pg. 25) De parcă ar face un schimb de jucării…De parcă, înainte de a se despărţi definitiv de ursuleţul său de pluş, îl întoarce pe toate părţile, îi descoperă valenţe noi, îi pare rău că trebuie să renunţe la el. Într-un cuvânt, oscilează…Dar cealaltă jucărie este mult mai tentantă!...Infinit mai tentantă…Dacă am privi simplist versurile acestei adolescente, am putea crede că ea îşi găseşte vinovăţii pentru că se îndreaptă spre alte orizonturi: „De ce?! Din vina ta…” (Regrete pg. 29), de fapt, acolo, în căutările sale, sunt temeri, întrebări, speranţe…

Aceste trăiri unice, prin care sufletul unui copil se deschide precum o floare spre razele soarelui cunoaşterii, au o încărcătură emoţională deosebită, care se manifestă prin sentimente confuze uneori, dar întotdeauna înfăşate într-o mare delicateţe, ocrotite într-o mantie de ingenuitate. Este vremea când inima