Zilele acestea am terminat de citit monografia lui Veaceslav Ciorbã „Biserica ortodoxã din Basarabia si Transnistria (1940-2010)”. Este o lucrare excelentã, bine documentatã, scrisã cu pasiune si vocatie de adevãrat istoric.

Forta ei de convingere rezidã si în faptul cã autorul prezintã în Anexã surse documentare, inclusiv rusesti, adunate din arhivã. Cine vrea sã înteleagã adevãrata esentã criminalã a comunismului sovietic nu poate trece pe lângã aceastã lucrare. Actualitatea volumului devine mai stringentã astãzi când comunistii moldoveni, folosindu-se de greselile guvernãrii liberal-democrate, încearcã sã se prezinte ca o fortã politicã modernã, care, chipurile, nu ar avea nimic comun cu Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) care a fost organizatorul crimelor comise împotriva Bisericii nationale si a românilor basarabeni. Azi, când urmasii si continuatorii cauzei PCUS cer recuperarea simbolurilor comuniste (secera si ciocanul), fãcând trimitere la recomandãrile Comisiei de la Venetia, este cazul sã le amintim comunistilor cine au fost autorii tragediei înstrãinãrii de neam a Bisericii din Basarabia si cã lichidarea bisericilor si mãnãstirilor s-a fãcut dupã 1940 sub drapelul rosu cu secerã si ciocan.

Recomand cititorilor monografia preotului, profesorului si istoricului Veaceslav Ciorbã în cele ce urmeazã limitându-mã doar la un singur exemplu (document) din aceastã lucrare – e vorba de Proiectul de închidere a mãnãstirilor Cãpriana, Hârjauca, Hâncu, Suruceni, Zloti. Într-o scrisoare secretã, adresatã de cãtre P. Romenski, împuternicitul Bisericii Ortodoxe Ruse, presedintelui Consiliului de ministri al RSSM, G. Rudi, autorul constata, printre alte „pericole”, cã mãnãstirea din Cãpriana prezintã un pericol pentru sãnãtatea populatiei, deoarece e „un focar de boli venerice”, iar procuratura de la Cãlãrasi era obligatã sã intenteze dosare penal