Este o fabulă amară a mondializării pe care LPC - Public Senat, canalul de televiziune al Parlamentului Francez, a prezentat-o telespectatorilor francezi în edificatorul documentar realizat de Marie Pierre Camus la sfârşitul anului trecut: căpcăunul devorând purcei.
Într-adevăr, cum subliniază ziarista Virginie Felix în comentariul său publicat în revista prestigioasă Telerama, pentru căpcăunul Smithfield, « Totul e bun în porcul român ! » , (« Tout est bon dans le cochon roumain ») !
Instalându-se în România în 2004, gigantul mondial al acestui sector, proprietar al mărcilor franceze Cochonou, Justin Bridou, Aoste sau Jean Caby, avea motive să se linga pe mustăţi, (« se lécher les babines »). O ţară producătoare de porci prin tradiţie, ferme, abatoare şi o reţea de distribuţie, mână de lucru ieftină, ajutoare publice în chip de bun sosit... România era într-adevăr o ţară unde umblau câinii cu covrigii în coadă (« un pays de cocagne »).
Doi ani mai târziu, « regele porcilor » domina fără restricţii pe piaţa românească, asigurând 75% din producţia naţionala, în timp ce micii producători mureau: numărul lor ajungea de la 470 000 la 50 000 în patru ani.
Cu porcii hibrizi, cu creştere rapidă, hrăniţi cu soia modificată genetic, fermele mecanizate, unde patru muncitori se ocupă de 8000 de animale, gigantul impune mecanismul infernal al crescătoriei intensive în faţa crescătorilor locali, care se chinuie să se adapteze normelor sanitare europene şi nu se pot alinia tarifelor imbatabile.
Locuitorii satelor îndură efectele colaterale ale activităţii înfloritoare a lui Smithfield, când dechid robinetele cu apă, aceasta este poluată grav cu nitriţi. Apetitul prădător al agroalimentarului aduce pagube ecologice, identificare din ce în ce mai evazivă (în ultimul semestru, Smithfield - România a exportat 1400 de tone de porci spre Franţa, fără alte p
