N-aș socoti un capăt de țară faptul că 3 “tricolori”, sau 5-6, au stat în restaurant pînă dimineața după meciul din Olanda. Dacă ei ar fi petrecut înaintea meciului, gestul ar fi fost cu adevărat condamnabil. Avizați că localurile din Amsterdam nu-s deschise nonstop, iar cele cu ștaif nici atît, să nu punem semnul egalității între a bea cîteva pahare cu prietenii și a te îmbăta criță. Să ne aducem aminte și că jucătorii cu pricina tocmai ieșiseră dintr-un cantonament de 10 zile. Să nu-i confundăm pe Tamaș și pe colegii lui cu niște sfinți ori măcar cu niște călugări! Sînt și ei oameni, așa că nu-i cazul să facem din țînțar armăsar.
Normal că acest 0-4 ne-a durut și ne-a mîhnit. Altminteri, ne-a arătat unde ne găsim și cît putem: ne găsim departe de elita continentală și putem puțin. Cît timp păstrăm însă șanse de baraj, nu ne ajută să tratăm înfrîngerea de marți seară ca pe o tragedie. Zău, ce mare dramă e că am pierdut cu 4-0 la Amsterdam din moment ce, anul trecut, batavii ne-au învins cu 4-1 la București?! Să-mi fie cu iertare, dar ne aflăm cu o clasă sub Olanda sau cu mai multe! Altă societate, altă mentalitate, altă atitudine și, logic, altă echipă. Vorba cuiva, aduceți la “naționala” României cel mai bun tehnician străin și plătiți-l regește că Olanda tot ne va bate 9 partide din 10! Atenție!, ne comparăm cu vicecampioana lumii!
În măsura în care “tricolorii”, și să fi șprițuit întreaga noapte, n-au o problemă specială, mă tem că antrenorul lor are. Nici atunci cînd, spre lauda lui, să nu uităm asta!, reușea calificarea la Euro 2008 luîndu-le olandezilor 4 puncte din 6, Pițurcă nu era un tip foarte comunicativ. Pe parcurs, s-a închis însă și mai tare în sine, a devenit mai greu de deslușit și de înțeles. Secretos, criptic. Prizonierul unei vanități scăpate din frîu, un orgoliu de-a dreptul puștesc, a început să aibă idei fixe, chiar viziuni! De
