Faptul că în fiecare cuplu apar conflicte minore este un lucru bine ştiut. Dar v-aţi întrebat vreodată care este cauza reală a acestora, de la ce pleacă, în fond, fiecare dispută? Luând în considerare studiile de gen, se pare că totul are o explicaţie biologică.

Diferenţierea sexelor derivă în principal de la formulele chimice hormonale şi de la constituţia fiecărui sex în parte. Estrogenul şi progesteronul, hormonii preponderent feminini, sunt responsabili pentru declanşarea sentimentului matern. Se explică în acest mod nevoia de protecţie pe care o resimt femeile, dar şi capacitatea acestora de a manifesta tact şi diplomaţie. Pe de altă parte, testosteronul este hormonul preponderent masculin, fiind numit şi hormonul agresivităţii. Prin intermediul acestuia se explică predispoziţia bărbaţilor către agresivitate, independentă, raţionalitate şi disimulare a emoţiilor.

“Dacă te uiţi la meci, înseamnă că nu mă poţi urmări?”

Răspunsul este categoric: nu. De câte ori nu i-aţi pus această întrebare partenerului dumneavoastră de viaţă? Dacă v-aţi gândit că o face din indiferență, ambiţie sau orgoliu, aflaţi că bărbaţii sunt construiţi de la “mama natură” să nu poată face mai multe lucruri simultan. Spre deosebire de sexul masculin, femeile stau mult mai bine la capitolul “atenţie distributivă”. Această calitate îşi are rădăcina încă din cele mai vechi timpuri, când femeile erau puse să aibă grijă simultan de tot ceea ce se petrece în gospodărie, în timp ce singura îndatorire a bărbaţilor era vânatul.

“Nu înţeleg cum este posibil să nu-ţi aminteşti cum eram îmbrăcată la prima întâlnire!”

“Cred că tu nu ai fost niciodată interesat de mine” – probabil că fiecare femeie se regăseşte în această afirmaţie. Din fericire, lipsa atenţiei bărbaţilor faţă de detalii are o “scuză”. Absenţa ultimului cromozom “x” din nucleul celulei este responsabilă de