PS Ioachim Băcăuanul a fost ales de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în scaunul de episcop-vicar al Episcopiei Romanului în anul 1998. De atunci, s-a implicat în numeroase proiecte culturale și social-filantropice în toată Arhiepiscopia.

PS Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, împlinește, vineri, 59 ani. Providența divină a rânduit ca această personalitate, cu o pregătire teologică solidă și o judecată clară, gata întotdeauna să se angajeze în activități deosebite, să fie colaboratorul PS Eftimie și de mare ajutor în misiunea pastorală, social-filantropică și administrativă a Episcopiei Romanului. Cotidianul “Ziarul de Roman” și-a propus să reamintească cititorilor principalele puncte din biografia Prea Sfinției Sale, ca un exemplu de slujire și în semn de omagiu și prețuire.

“Copil fiind, construiam bisericuțe din nisip”

“Din botez, am purtat numele de Ilie. Eram într-o familie cu mulți călugări, o familie despre care pot afirma că are o vocație spre monahism. {i aș aminti aici pe părintele arhimandrit Ioanichie Bălan de la Mănăstirea Sihăstria, autorul a numeroase cărți de cultură teologică, și pe Iosefina Giosanu, stareța mănăstirii Văratec”, mărturisea PS Ioachim Băcăuanul, cu câțiva ani în urmă.

Despre copilăria petrecută la Stănița, PS Ioachim Băcăuanul păstrează amintiri dintre cele mai variate, de la chipurile frumoase ale dascălilor și până la bisericuțele de nisip de pe malul Siretului, toate imagini care i se perindă cu nostalgie prin fața ochilor. “Îmi amintesc de figurile învățătorilor, a păstorului de suflete din sat, precum și a unui unchi de-al meu, dascăl la biserică, dascăl în sensul de erudit al cuvântului, care mi-a călăuzit pașii și m-a îndrumat către Seminar. Nu pot uita nici momentele în care mergeam pe malul Siretului și construiam bisericuțe