● Domestic (România, 2013), de Adrian Sitaru.

În Domestic al lui Adrian Sitaru, viaţa la bloc (incluzînd şi moartea) e uneori (cel mai adesea) sitcom, alteori (mai rar) soap opera, dar totul foarte formalist şi foarte conceptual. Conceptul e că vieţile locatarilor – fie ele succesiuni de scheciuri comice sau drame împărţite în acte – se învîrtesc permanent în jurul interacţiunilor lor cu diverse animale de companie şi/sau de sacrificiu. O pisică e cauza morţii unei fetiţe (Ariadna Titieni), într-un accident ascuns de Sitaru într-una dintre elipsele naraţiunii lui. Aceeaşi pisică ajunge să constituie ultimul liant dintre părinţii fetiţei (Adrian Titieni şi Clara Vodă), după ce pierderea ei îi îndepărtează unul de celălalt. Nu cu mult înainte de accident, fetiţa tăiase o găină în apartamentul familiei, din cauză că nici unul dintre părinţi nu se încumetase s-o facă. Să existe vreo legătură karmică între acest sacrificiu şi propria ei moarte-prin-pisică?

DE ACELASI AUTOR American dreamer Artă academică Literatura ca dinamită Starea disciplinei Unul dintre aspectele care scoteau lungmetrajele precedente ale lui Sitaru din parametrii Noului Realism Românesc (pe lîngă ambiţia lui – abandonată aici – de a-şi mula toate operaţiunile narative pe subiectivităţile optice ale personajelor) era recursul lui ocazional la cîte un gimmick preluat din arsenalul suprarealismului, respectiv al fantasticului: unul dintre personajele secundare ale filmului Din dragoste cu cele mai bune intenţii (2011) purta în permanenţă (cu o justificare realistă) o mască de iepure; iar unul dintre personajele principale din Pescuit sportiv (2009) dispărea la final, în circumstanţe ce-i indicau posibila origine nepămînteană (angelică, extraterestră, whatever). În Domestic, vecinul (Sergiu Costache) responsabil de introducerea pisicii în viaţa fetiţei e chinuit nu doar de vinovăţie, ci ş