Meşteşugul încondeierii ouălor se transmite din generaţie în generaţie. „Împistrirea” („închistrirea”) ouălor (pesanche) a devenit o adevărată artă pentru dl Ionică Zinici. Tehnica lucrului a moştenit-o de la mama, Maria. Ea i-a pus în mână chişiţa pentru întâia dată.
Au trecut anii, s-a scurs vremea şi a devenit un adevărat artizan, meşter popular, artist, pentru că ceea ce îi iese din mână este artă. Artă pe un oval. Pe un ou. Fie el de raţă, fie de struţ. Dă oului forme, culoare şi drum spre lume. Liniile de pe ou ascund o strânsă legătură „a ţăranului cu viaţa, cu muncile câmpului”.
„Depinde cum le combini pentru că ele sunt inspirate din viaţa de zi cu zi a omului locului care se confundă cu fâneaţa şi omul a mers în ritm cu natura” ne spune interlocutorul nostru. Ouăle de raţă (acestea „au coaja mai netedă şi mai groasă, vopseaua prinde mult mai uşor”) şi le procură de la Brăila, iar vopselele, tocmai din Kazahstan. Ceara, de la apicultori. Chişiţa (chersca) o cumpără de la meseriaşi ai locului. Încondeierea, aflăm, presupune „îndemânare, răbdare, imaginaţie şi precizie peste care se presoară pasiune…”
Oul încondeiat mai presupune un simţ al proporţiilor şi este „un sâmbure al creaţiunii”, „originea lui putând fi precreştină” şi a devenit astăzi o bijuterie de artă miniaturală. Este dorinţa creatorului de a-şi împodobi sărbătorile de Paşte cu pace şi linişte, cu împăcare. Este o explozie cromatică. Cuvintele sunt serbede, numai meşterul le dă viaţă.
La început de Mărţişor, paşii l-au condus spre cel mai mare târg de turism european, cel de la Berlin, unde România a ocupat locul 7. Participanţii au admirat lucrările, iar unii dintre ei au încercat să mânuiască chişiţa, să o conducă pe ou. Organizarea a fost excelentă şi standul cu ouă încondeiate s-a bucurat de mare apreciere. A urmat Târgul Internaţional de la Bucureşti. Cu demonstr
