O nouă telenovelă de prost-gust s-a consumat la sfîrşitul săptămînii trecute. Convenţia Națională a fostului partid de guvernămînt, care urma să desemneze un nou președinte al acestei formațiuni politice, a dus – cine s-ar fi așteptat, la casele de pariuri cota ar fi fost 1:1.000.000 –la un final neașteptat. Votul celor 5.000 de delegați a decis la urne – oricît de contestat a fost el; manevră veche această diversiune cu acuzele de furt la vot, moştenită de la fostul comandant de navă – că noul lider este Vasile Blaga, unul dintre cei trei candidați la președinția PDL. Nimic surprinzător în această opțiune. Monica Macovei, ca reprezentantă a reformiș­tilor de mucava și cu fasoanele ei de Ioana D’Arc a eticii mioritice, nu a strîns decît în jur de 200 de voturi. Bătălia lui Vasile Blaga cu Elena Udrea a fost mult mai strînsă decît aștepta galeria, atentă mai mult la costumațiile și declarațiile Elenei Udrea decît la proiectele ei politice. A avut cîștig de cauză fostul vameș, pe fondul unor contestații și acuze de tot felul. Cînd e vot e vot, dacă e democrație orice comentariu devine caduc. Dacă e autocrație, atunci nu mai contează voturile, falsul devine realitate și măsluirea realității, act normativ. Avem exemple în istoria modernă a României. Vasile Blaga este noul președinte al PDL. Ne place, nu ne place, societatea românească ia act de votul celor din PDL. Doar că șeful Statului român – care teoretic este neutru din punct de vedere politic, după litera Consti­tuției la care se face mereu referire, fără să accepte şi să respecte prevederile ei – s-a comportat ca o chivuță supărată pe vecinele care i-au stricat socotelile. Voința expresă și fățișă de a o impune pe Elena Udrea – nimic din trecutul ei politic și profesional nu îndreptățea această dorință – ca lider de partid a eșuat în fața votului la urne al delegaților pedeliști. Sigur că o majoritate lejer