Rămâne de văzut în ce măsură o mişcare politică sintetizată în laboratoarele Palatului Cotroceni va "mişca" ceva în electoratul de dreapta.

Despărţirea lui Traian Băsescu de PDL şi apariţia subită a Mişcării Populare, ca viitor vehicul politic al preşedintelui, marchează oficial moartea dreptei în România. Doar astfel poate fi interpretat anunţul făcut sâmbătă seara pe Facebook de şeful statului. "Dreapta nu are lideri politici capabili. Eu sunt singurul în stare să coaguleze electoratul de dreapta". Asta ar fi traducerea cenzurată. Dezbrăcat de eufemism, mesajul preşedintului sună mult mai dur: "Sunteţi cu toţii nişte impotenţi!". Şi, dacă privim mediocritatea în care se zbat partidele şi partiduleţele care-şi spun de dreapta, Băsescu s-ar putea să aibă dreptate. Dar demersul său nu rezolvă nimic.

În primul rând, ne întrebăm dacă nu cumva lipsa unor veritabili lideri de dreapta i se poate imputa chiar preşedintelui. Să fim sinceri. Până anul trecut, când Vasile Blaga a pus o mână pe PDL, partidul a fost condus de la Cotroceni. Nu a mişcat nimeni în front fără binecuvântarea lui Băsescu. Oare nu tocmai această formulă de supunere a partidului a inhibat apariţia unor lideri cu vocaţie în PDL? Ce rost are să te implici într-un partid controlat netransparent şi uneori arbitrar de o "fantomă", care, în cazul de faţă, mai deţine şi toate pârghiile aferente poziţiei de prim om în stat? Cum să avansezi într-un astfel de partid fără să intri în graţiile "nălucii"? Lui Băsescu nu i se poate imputa, aşa cum a făcut USL în vara trecută, că a condus dictatorial România ca preşedinte în funcţie, ci că a condus dictatorial PDL, ca fost preşedinte al partidului. "Domnule preşedinte vă spun un singur lucru: în jurul dumneavoastră rar creşte şi iarba", îi transmitea şefului statului, într-o şedinţă de partid, Nicuşor Păduraru. După doi ani, vorbel