Nu este clar, inca, cine anume din clasa politica romaneasca este cu adevarat interesat de modificarea Constitutiei. Este limpede, insa, ca democratia romana nu functioneaza si ca, de aceea, poporul roman are nevoie de o ordine constitutionala care sa fie concordanta atat cu sfidarile carora trebuie sa le faca fata cat si cu cultura sa politica traditionala. Din aceasta perspectiva se impune a ne intreba care sunt deficientele Constitutiei romane, deficiente care justifica, dincolo de jocul schimbator de interese ale politicienilor, cerinta unei noi legi fundamentale?
In primul rand, este vorba despre clarificarea naturii statului. Ce fel de stat national suntem? Civic sau etnic? Ce fel de republica avem? Prezidentiala, parlamentara sau semi-prezidentiala? O lectura corecta a actualului text constitutional da raspuns acestor intrebari. A fost citit el, insa, cu buna credinta si in spiritul epocii actuale, post-moderne? Din pacate, nu! Iata de ce nu se pune atat problema modificarii textului (interzisa de actuala reglementare) cat a precizarii lui, spre a inlatura astfel posibilitatea interpretarii sale abuzive in contradictie cu celelalte prevederi si cu spiritul Constitutiei actuale. Romania este un stat national civic - adica statul tuturor cetatenilor ei - si o republica parlamentara - ceea ce nu este neaparat in contradictie cu alegerea Presedintelui prin vot direct si universal.
In al doilea rand, actuala Constitutie este vulnerabila la capitolul definirii si garantarii drepturilor fundamentale ale cetatenilor. Asa se explica ascultarile, arestarile si perchezitiile abuzive, tele-justitia si, in general, dispretul pentru dreptul la imagine, la viata privata si la demnitate, precum si consacrarea oficiala a conceptiilor justitiare care pun in conflict actul de justitie cu respectul pentru drepturile omului sau preconizeaza progresul justitiei prin
