Se fură într-atât de mult în România încât nu trebuie cu niciun chip să încurajăm hoţii. Cu cât e destrăbălarea mai mare şi banul se scurge din neglijenţă, cu atât hoţii pot fura mai mult. De aceea, trebuie ca bugetele să fie ţinute cât mai strânse. Spre conservarea puterilor noastre..., spre disperarea hoţilor.

Şi, cum totul în economie începe de la ban, de acolo ar fi indicat să fie gâtuită şi hoţia. Astăzi, Banca Naţională a României stabileşte dobânda de politică monetară, un nivel indicativ important pentru preţul banilor, pentru gradul de rigurozitate cu care operează bugetele publice şi instituţiile cu profil financiar.

Cum suntem o naţie de datornici, au existat presiuni constante din partea unei părţi a opiniei publice pentru ca BNR să fie mai agresivă şi să reducă mai drastic ratele de dobândă, astfel încât să stimuleze economia. Se aud constant reproşuri cum că banca centrală nu ar fi o instituţie suficient de îndrăzneaţă pentru a lua măsuri curajoase şi, tăind adânc în dobânzi, să încurajeze activitatea economică. Doar că, fiind obtuzi, cerberii de la BNR se încăpăţânează să se cramponeze de o inflaţie a cărei ţintă oricum o ratează, mai auzim aceleaşi voci.

Noi spunem că BNR nu ar trebui să se îngrijoreze! În România se fură prea mult pentru a mai alimenta această hoţie şi printr-o politică monetară relaxată. Un ban ţinut mai strâns ar mai pune ordine în bugetele publice, ar mai disciplina firmele, ar aşeza mai clar priorităţile familiilor de români. Suprimarea hoţiei inflaţiei ar reteza din start elanul şi pentru celelalte categorii de furăciuni.

În mod remarcabil, Banca Naţională a reuşit - cum-necum - să ţină relativ constantă cantitatea de bani în intervalul aprilie 2012 - februarie 2013 undeva în jurul valorii de 220 miliarde lei, oprind cel puţin temporar o perioadă stagflaţionistă păguboasă, când contracţia - şi apoi stagn