Piţurcă repetă greşelile din mandatul precedent şi a rămas fără busolă la mijlocul drumului
Pierdut selecţioner, îl declarăm nul. Găsitorul nu va primi nici o recompensă. Victor Piţurcă a fost condamnat de public pentru modul jenant în care se prezintă echipa naţională. Fără vlagă şi sclipiri cu Ungaria, de-a dreptul penibilă în Olanda. În acest moment, contractul e singurul aliat al antrenorului hăituit de critici. Un act care-i impune tehnicianului doar calificarea la Euro 2016, o participare la Rio fiind un bonus. E corect să-i solicităm demisia lui Piţurcă? Am uitat aşa de repede anii deşertici ai mandatului lui Răzvan Lucescu? Să ne precipităm acum, sub impulsul nervilor, şi să nu-i lăsăm timp lui Piţi să construiască, să formeze un lot competitiv şi de anduranţă? Să nu-i dăm răgaz să încheie măcar această campanie?
La prima vedere, România are avantajul de a disputa pe teren propriu partidele decisive cu Ungaria şi Turcia. Au fost convocaţi mulţi tineri, iar unii dintre ei prezintă garanţii că-şi vor păstra tricourile. Piţurcă are trei calificări în palmares, două cu reprezentativa de seniori şi una la Tineret. Şi când am ajuns la Euro 2008, după 8 ani de secetă, Piţurcă a fost tehnicianul în stare să coaguleze energiile unui fotbal suferind. Şi atunci, de ce nu mai avem răbdare?
Vom trece în revistă capetele de acuzare. Să înţelegem de ce s-a scandat „Demisia!" la Amsterdam. Nu a fost un complot sau o răbufnire de moment. Astăzi, fanii noştri vin cu miile la meciurile României din afara graniţelor. Au recuzită şi comportament la nivelul oricărei galerii din Uniunea Europeană. E o încântare să-i vezi şi să-i auzi. Nu vor minuni, nu cer lucruri imposibil de realizat. Vor ca echipa pentru care bat sute sau mii de kilometri să nu-i facă de râs. Să nu se simtă umiliţi de un antrenor fricos şi de nişte jucători capabili să facă marcaj numai stic
