În ianuarie 2012, Adrian Năstase era condamnat, în aşa-numitul dosar „Trofeul Calităţii“, la doi ani cu executare. „Trofeul Calităţii“ a fost un fel de concurs organizat de către Inspectoratul de Stat pentru Construcţii, pe vremea cînd Năstase conducea Guvernul. De fapt, a funcţionat ca o schemă de finanţare a campaniei electorale prezidenţiale. Sute de firme de construcţii, dar şi instituţii, oficii judeţene şi întreprinderi de stat au fost obligate să achite o taxă de participare, care nu era mică. Schema este deja discutabilă: nu pare tocmai cuşer ca o instituţie de care depinzi să îţi ceară să plăteşti pentru un concurs organizat de instituţia însăşi. Cît despre instituţii şi întreprinderi de stat, schema era clasică: şeful dă ordin de sus, noi sponsorizăm. Judecătorii remarcă, în justificarea sentinţei, că pînă şi Avicola Buzău a trebuit să participe la concursul „Trofeul Calităţii în Construcţii“. Pe lîngă asta însă, procurorii DNA au demonstrat că banii, în loc să fie încasaţi de Inspectorat, au fost încasaţi de o firmă care, apoi, a tipărit afişele de campanie şi alte materiale pentru Adrian Năstase.

Motivarea sentinţei date de completul de trei judecători de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este un exemplu de argumentare, şi logică, şi curajoasă. Curtea conchide:

DE ACELASI AUTOR Cum e viaţa în marxismul corect implementat Să pîrjolim pămînturile prin noi înşine! Peisaj postapocaliptic cu presă şi proşti Unde duc eu mîna cînd aud de companii româneşti? „Campania electorală a inculpatului Năstase a fost finanţată ilegal, în majoritate cu fonduri ce trebuiau să constituie venituri ale unei instituţii publice şi care au depăşit de aproape patru ori veniturile declarate oficial; această finanţare ilegală s-a realizat în urma unei activităţi infracţionale săvîrşite de inculpaţi care, cel puţin în parte, se aflau în sfera de influenţă a incu