O stricăciune de gagică

Cînd îi iei unei femei un calculator, ai face bine să-i cumperi și o echipă de specialiști care să stea după fundu' ei toată ziua.

Dar să ne imaginăm un aparat foarte simplu: fără tastatură, fără mouse, fără ecran, doar cu un buton mare, roșu, în mijloc, cam cum ne prezintă Hollywood-ul că arată lansatorul de rachete nucleare din subsolul Casei Albe. Deci o cutie cu un buton.

La cinci minute după ce l-a primit, te sună:

– Nu știu ce naiba are, dar s-a stricat!

– Ai apăsat pe butonul ăla roșu?

– Care buton roșu?

– Ăla… roșu.

– Am apăsat pe toate.

– Nu. Doar un buton e, unul singur.

– Crezi că sînt proastă?

Tăcere.

O femeie poate să strice și o piatră. Îi dai o piatră de pe marginea drumului și, după zece minute, dacă stă cu ea în mînă, o strică. Deși aia nu folosea la absolut nimic, o auzi:

– Nu știu ce naiba are piatra asta, că nu mai merge.

– Da, iubito, nu se mai fac pietre cum se făceau odată!

O singură replică o poate enerva totuși mai mult decît faptul că nu se pricepe la tehnologii. Să-i spui:

– I-ai făcut tu ceva.

Atunci strică și relația.

Cu onoarea nereparată cum rămâne?

11 martie 2011. El vine acasă și o găsește pe ea lividă, uitându-se la televizor. Pe ecran pâlpâie o bandă cu BREAKING NEWS.

– Ce s-a întâmplat? – întreabă el, cu vocea sugrumată de teama că tocmai se difuza emisiunea Trădați în dragoste.

– E nasol în Japonia. Accident nuclear la Fukushima.

– Slavă Domnului, mă și speriasem! – se luminează el.

– Ești nebun? A explodat centrala nucleară! Și nu, nu i-am făcut eu nimic!

– Păi, atunci? Ce treabă avem noi?

– SUNTEM JAPONEZI ȘI LOCUIM LA 30 DE KILOMETRI DE FUKUSHIMA!!

– A, da? Uitasem. Dacă-i așa, dă-te la o parte, că mă duc să repar cen