Una dintre întrebările cu care pedelistul “pur sânge” se confruntă astăzi este: cum va arăta lumea după Băsescu? Ei bine, lumea după Băsescu nu este deloc diferită de cea de după Iliescu. Şi anume viaţa va merge mai departe în aceleaşi nuanţe cafenii, cu aceleaşi orizonturi înceţoşate şi, din păcate, cu aceeaşi oameni putrezi la conducerea unei ţări la fel de putrede, aflate de această dată în pragul falimentului. Am mai putea adăuga aici că, din fericire sau din păcate (depinde de ce parte a “trandafalusului” băsescian te situezi), lumea după Băsescu se va numi, în curând, “lumea lui Băsescu”. Şi asta pentru faptul că sunt toate şansele să rămână unicul locuitor al acestei ţări. Aburelile de genul “Adio!” din partea preşedintelui sunt deja “fumigene”. Băsescu fuge de anonimat ca dracu de tămâie.

Ce e de înţeles însă din gestul aproape lacrimogen al lui Băsescu – prin care, fără pic de remuşcare, îşi aruncă plodul (a se citi PDL) în cea mai întunecată cameră a orfelinatului – este că omul se pricepe de minune la a se reproduce fără vreo finalitate politică, dar mai ales la a provoca tot felul de situaţii penibile, pe care presa le-a numit de-a lungul timpului “reacţii băsesciene”. Dincolo de constituţionalitatea unor astfel de manifestări, aceste frustări ce dau pe dinafară, dezbrăcate şi violate fără pic de bun simţ în spaţiul public, nu fac altceva decât să ne îngrijoreze cu privire la sănătatea mentală a unui unui preşedinte, şi aşa, destul de labil emoţional.

Sincer, nu am puterea să-l subestimez pe Băsescu. Nu i-aş minimaliza nici voinţa lui, aproape carnală, de putere. Cu siguranţă, Băsescu va face tot ce-i va sta în putinţă să adune în juru-i o echipă câştigătoare. Pentru asta este gata să scoată din joben lozul câştigător. La un moment-dat o va face, însă nu ştiu cât de credibil va mai fi în acel “moment-dat”. La fel a făcut încercând să acred