Restricţiile impuse scriitorilor şi celorlalte categorii de creatori din 1971 n-au fost o pură imitaţie a ,,revoluţiei culturale” chinezeşti. În contextul schimbărilor declanşate de Ceauşescu în 1967, ele sunt ultima etapă a programului său reformator. În 1989, apreciase că după cele făcute de el în 1967-1971, o luase înaintea reformelor lui Gorbaciov.

Pe baza documentelor de arhivă şi mărturiilor de la foşti demnitari din cercul puterii, am precizat în articolele anterioare contextul şi raţiunile ,,tezelor din iulie”.

Ce-au fost ,,tezele din iulie”?

Documentul originar s-a intitulat „Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”. Conţinea un set de 17 propuneri adresate de Nicolae Ceauşescu Comitetului Executiv al PCR în data de 6 iulie 1971.

Aprobate unanim şi difuzate printr-o consfătuire cu activul de partid în domeniul ideologiei, activităţii politice şi cultural-educative, acestea au devenit programul de resort al etapei societăţii socialiste multilateral dezvoltate, prag al orânduirii comuniste. În voluntarismul său fantezist, nu este câtuşi de puţin exclus ca liderul român să-şi fi închipuit că tocmai el va fi campionul trecerii liniei către acest rai pe pământ.

,,Tezele” criticau manifestările burgheze, cosmopolitismul, muzica decadentă, consumul băuturilor alcoolice în localurile destinate tineretului, emisiunile de televiziune care propagă idei străine spiritului nostru etc. Postulau rolul conducător al partidului şi obligaţia înfăptuirii sarcinilor sale de către toţi oamenii muncii.

Ca să fie bine cunoscute, urma ca învăţământul politico-ideologic să devină activitate obligatorie pentru toate categoriile – de la elevi la pensionari, de la studenţi la ţăranii cooperatori. În plus, în toate formele şi la toat