Spuneam săptămâna trecută că dacă i-ar da cuiva prin cap să facă un manual de bune practici despre cum nu trebuie cheltuiți banii europeni, fosta senatoare Sorina Plăcintă-Bucuraș ar putea fi un studiu de caz. Ca exemplu, vă arătam cum a beneficiat, prin intermediul fundației sale, de aproape un milion de lei ca să promoveze turismul într-o comună în care turiștii apar la fel de des ca Bigfoot.
Însă adevărata specialitate a senatoarei Plăcintă au fost fondurile POSDRU, de pe urma cărora a încasat câteva milioane bune de euro, prin intermediul fundației „Zi deschisă“ și al firmei SORSTE. Proiecte nu foarte mari, e adevărat, dar foarte profitabile pentru buzunarele personale.
Ca obiect de studiu, vă prezentăm cazul „Vreau să mă calific“, un proiect pentru implementarea căruia firma SORSTE a primit suma de 1.996.769 de lei.
Pe scurt, dincolo de bla-bla-urile cu „stimularea participării angajaților necalificați sau cu nivel scăzut de calificare la programe de învățare continuă“, a fost vorba de calificarea a 140 de muncitori, din propria-i fabrică, în meseriile de operator confecționer și tehnician în industria textilă.
Foarte frumos, veți spune, un patron căruia îi pasă de pregătirea profesională a salariaților. Așa am spus și noi până am calculat cât a costat calificarea unei singure persoane: 14.262 de lei și ceva bănuți. Un preț record, demn de de Guinness Book sau de atenția investigatorilor DLAF.
Pe piața liberă, pentru astfel de cursuri de pregătire în domeniul industriei textile se percep în jur de 400-600 de lei, cam de 35 de ori mai puțin. Și ca să învârtim mai mult cuțitul în rană, vă mai spunem că un modul de pregătire în sistemul de management KAIZEN, ultima fiță în domeniul administrării întreprinderilor, costă în jur de 1.100 de lei.
Drept care, în prezent, 140 de muncitori din fabrica Sorinei Plăcintă-Bucuraș se p
